From:
Daily Readings:
Sfântul Grigorie Teologul :
Cale nerătăcită a dreptei credinţe
Damian Anfile
Fotografii E-mail Print RSS digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz Text G-bookmarks
Live
Technorati
Biserica Ortodoxă l-a prăznuit astăzi pe Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, cunoscut şi ca Grigorie de Nazianz. Este cunoscut şi cu supranumele de Teolog, tradus în limba română prin sintagma de Dumnezeu-Cuvântătorul, ce indică o cunoaştere profundă a tainelor divine, atât cât le este posibil oamenilor să le pătrundă.
Măreşte
Viaţa ierarhului originar din regiunea Nazianzului - oraş situat în sud-vestul provinciei Capadocia, astăzi Nenizi, în Turcia răsăriteană - stă sub semnul mai multor constante: spirit sensibil, contemplativ prin excelenţă, el se va afla aproape permanent sub influenţa personalităţilor mai dinamice de care a fost apropiat, mai întâi cea a tatălui său, Sfântul Grigorie cel Bătrân, apoi cea a bunului său prieten, Sfântul Vasile cel Mare. Această delicateţe spirituală va fi de altfel cauza unor inconsecvenţe ce i-au marcat viaţa, când nu a reuşit să-şi impună voinţa proprie în faţa hotărârilor altora. Însă ceea ce l-a făcut pe acest om aparent atât de timid să se ridice până la culmile cele mai înalte ale teologiei a fost profunzimea sa nemaiîntâlnită, căreia i-a conferit expresie o elocinţă de asemenea formidabilă, ce i-a atras supranumele de Demostene creştin.Din aceeaşi ediţie:
Rugăciuni pentru unitatea creştinilor în Italia
Proiectul „Alege şcoala!“ la Giurgiu
Burse lunare pentru seminariştii din Slobozia
Prietenia cu Sfântul Vasile
Sfântul Grigorie s-a născut în apropiere de Nazianz, în localitatea Arianz, ca al treilea şi ultim copil al unei familii aristocratice care - lucru încă rar pentru începutul secolului IV - era creştină. În cazul mamei sale, Nona, trecerea la creştinism se produsese în urmă cu câteva generaţii; tatăl său, al cărui nume l-a moştenit (provenit din limba greacă, Grigorie înseamnă veghetor), aparţinuse iniţial unei secte puţin cunoscute, a hypsistarienilor. Membrii acesteia erau monoteişti, crezând în Dumnezeul cel Preaînalt, însă influenţaţi de mediile iudaice şi iraniene, adorau focul şi ţineau sabatul. Convertirea lui Grigorie cel Bătrân se va produce în urma căsătoriei sale cu Nona şi va fi atât de profundă, încât la cinci ani după primirea Botezului, în jurul anului 325, va fi ales episcop al cetăţii Nazianzului. La venirea pe lume a celui de-al treilea şi ultim copil al lor, părinţii Sfântului Grigorie erau deja înaintaţi în vârstă, tatăl având în jur de 55 de ani - cu toate acestea, el va influenţa o mare parte a vieţii fiului său, murind în anul 374, aproape centenar. Marele orator creştin de mai târziu mai avea un frate, pe Caesarius, şi o soră, Gorgonia.
Studiile, Sfântul Grigorie şi le va începe în Cezareea Capadociei, unde îl va cunoaşte pe cel care urma să-i fie cel mai bun prieten şi colaborator - Sfântul Vasile cel Mare. Primul contact al celor doi a fost însă unul fugitiv, Vasile îndreptându-se curând spre Constantinopol, în timp ce Grigorie a luat calea marilor metropole universitare orientale - Cezareea Palestinei şi Alexandria. Prietenia celor doi se va consolida ulterior, în timpul perioadei de studii la Atena, ce se va întinde pe 9 ani, până în 357, despre care avem o frumoasă relatare în Necrologul rostit la moartea Sfântului Vasile de către prietenul său. Motivaţia ce i-a împins pe cei doi tineri capadocieni să se îndrepte spre metropola grecească, încă puternic ancorată în păgânism, a fost, potrivit expresiei Sfântului Grigorie, dorinţa de a pune în slujba adevărului creştin înţelepciunea cuvântului bastard. Într-adevăr, aici elocinţa înnăscută a viitorului ierarh capadocian va putea fi modelată de către cei mai mari profesori ai vremii: Himerius, Prohaeresius şi sofistul Polemon.
Tratat despre Taina Preoţiei
Întors în Capadocia, la Nazianz, Grigorie va primi Sfântul Botez (în epocă nefiind încă generalizat botezul copiilor), după care i se va alătura Sfântului Vasile în aşezământul monahal ridicat de acesta pe malurile râului Iris, în provincia Pontului. Aici, el va contribui la alcătuirea Filocaliei şi a Regulilor monahale, două lucrări de căpătâi ale spiritualităţii creştine. Dorinţa de vieţuire ascetică a lui Grigorie va trebui însă să se plece în faţa cererii tatălui său, care, fiind deja bătrân, dorea să-şi aibă fiul alături, ca sprijin. Aşa că tânărul teolog va reveni în localitatea natală, unde, potrivit propriei mărturii, împotriva voinţei sale, va fi hirotonit preot, cel mai probabil în ajunul praznicului Naşterii Domnului din anul 362. Acest act tiranic, cât şi conştientizarea enormei responsabilităţi a slujirii sacerdotale îl vor determina să se retragă încă o dată în Pont, de unde se înapoiază iar la rugăminţile paterne. Ulterior, Grigorie va alcătui o Apologie pentru a-şi justifica fuga, ce va deveni un veritabil tratat privitor la Taina Preoţiei, caracterizată astfel de către viitorul ierarh: "Preoţia, arta de a conduce pe om, fiinţa cea mai complexă şi mai felurită în gând şi faptă, este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor. Ea urmăreşte să întraripeze sufletul, să-l smulgă din lume, să-l dea lui Dumnezeu. Preoţia urmăreşte să facă să locuiască, prin Duhul Sfânt, Hristos în inimile oamenilor".
Următoarea încercare pe care avea să o suporte sfântul va veni în anul 371: în urma prigoanei ariene iniţiate de către împăratul Valens, provincia Capadocia, al cărei arhiepiscop era din anul 370 Sfântul Vasile, a fost împărţită în două, căutându-se astfel restrângerea influenţei ortodoxe. Pentru a menţine cât mai multe comunităţi sub autoritatea sa, arhiepiscopul Cezareei va crea noi eparhii - în fruntea uneia dintre acestea, Sasima, îl va hirotoni pe vechiul său prieten Grigorie. Acesta nu îşi va vedea niciodată mica reşedinţă episcopală, fiind oprit pe drum de partizanii arienilor - însă va fi marcat de această nouă silire a voinţei sale. Proaspătul ierarh va rămâne în continuare alături de tatăl său la Nazianz, până la moartea acestuia, survenită în anul 374, după care se va retrage în solitudine undeva în apropierea Seleuciei Isauriei. Aici va primi vestea trecerii la cele veşnice a prietenului său Vasile, la 1 ianuarie 379, căruia îi va alcătui o frumoasă oraţie funebră.
"Am adus, o, Împărate, Treimea în Roma cea tânără!"
Noua încercare de a vieţui în singurătate a Sfântului Grigorie va fi curmată de sosirea, la anul 379, după moartea împăratului arian Valens, a unei delegaţii a ortodocşilor din Constantinopol, a căror Biserică, lipsită de un conducător, era ameninţată cu desfiinţarea de către arieni. El va primi cererea acestora de a le deveni arhiepiscop, punând astfel început celei mai strălucite perioade a vieţii sale, când, pornind doar de la mica Biserică Anastasis, va restaura Ortodoxia în întreaga capitală imperială, după cum singur afirma ulterior: "Am adus, o, Împărate, Treimea în Roma cea tânără!" Intervalul de timp cât a păstorit Biserica din Constantinopol, cuprins între anii 379 şi 381, va fi de asemenea cel mai fecund din punct de vedere al scrierilor, acum rostind Sfântul Grigorie cele cinci Cuvinte teologice, care i-au atras supranumele de Cuvântător de Dumnezeu. Aceste veritabile tratate de triadologie, pe lângă faptul că reprezintă mărturisiri fidele ale credinţei ortodoxe niceene, prezintă elemente extrem de avansate de pnevmatologie, hristologie şi soteriologie pentru acea epocă, ce vor fi confirmate la următoarele sinoade ecumenice.
Controversa privind validitatea hirotoniei sale, stârnită de unii adversari la începutul Sinodului II ecumenic (381), îl va determina pe Sfântul Grigorie să se retragă din scaunul de episcop al capitalei imperiale. El îşi va petrece ultima parte a vieţii în liniştea Arianzului, unde se va consacra operei poetice, săvârşindu-se din viaţă în jurul anilor 389-390. Viaţa, activitatea şi opera Sfântului Grigorie Teologul justifică pe deplin una dintre cântările de laudă ce i se aduc în cultul ortodox, şi care se exprimă astfel: "Puţin ai trăit pe pământ şi toate de bunăvoie le-ai dat lui Hristos, pentru care primit-ai cuvânt întraripat. Iar acum cerul te are în el preot mare şi între corurile cereşti, mărite Grigorie".
St. Gregory the Theologian:
Nerătăcită path of true faith
Damian Anfile
Photos E-mail Print RSS digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz Text G-bookmarks
Live
Technorati
Orthodox Church celebrated today at St. Gregory the Theologian, also known as Gregory Nazianzen. It is known under the nickname of Theology, translated into Romanian by the words of God Cuvântătorul, indicating a deep knowledge of the divine mysteries, so far it is possible for people to enter them.
Enlarge
Life bishop Nazianz originating from the region - a town in south-western province of Cappadocia, Nenizi today in eastern Turkey - into several stays constant: spirit sensitive, contemplative par excellence, it will be almost permanently under the influence of the most dynamic personalities was near the first of his father, St. Gregory the Elder, then that of his good friend, Basil the Great. This spiritual delicacy would indeed be due to inconsistencies that have marked his life, it has not managed to impose their own will to the decisions of others. But what made this man apparently so shy to stand up to the highest peaks of the depth of his theology was unprecedented, which gave expression to such a formidable eloquence, which drew the nickname of Demosthenes Christian.
The same release:
Prayer for Christian Unity in Italy
The "Choose school!" Giurgiu
Scholarships for seminarians monthly Slobozia
His friendship with St. Basil
St. Gregory Nazianzen was born near the city Arianz as the third and last child of an aristocratic family that - yet so rarely early fourth century - was a Christian. When his mother, Nona, is produced in the transition to Christianity several generations ago, his father, whose name he inherited (from the Greek, means watchman Gregory), originally belonged to a little-known sect, the hypsistarienilor. Its members were monotheists, believing in God Most High, but influenced by Jewish and Iranian media, adored fire and keep the Sabbath. Elder Gregory's conversion will occur after his marriage to Nona and will be so deep that five years after receiving baptism, around 325, the city will be elected bishop of Nazianzus. The arrival of the third and last child of their parents Gregory had already advanced in years, having the father around 55 years - however, it will influence much of his son's life, dying in 374, almost centenary. Great Christian speaker later had a brother on Caesarius, and a sister, Gorgona.
Studies, St. Gregory, and will begin at Caesarea in Cappadocia, where they will know who was to be his best friend and collaborator - St. Basil the Great. The first contact of the two was but a fleeting, Basil soon be heading back to Constantinople, while Gregory has taken the path of eastern metropolitan university - Caesarea of Palestine and Alexandria. Will strengthen the friendship of the two later, during the period of study in Athens, which will extend over nine years, until 357, we have a beautiful story about the obituary said his death by his friend Basil. The motivation that pushed the two young people to turn to the Cappadocian Greek metropolis, yet firmly rooted in paganism, was, according to the expression of St. Gregory, the desire to put wisdom in the service of Christian truth, the word bastard. Indeed, this innate eloquence Cappadocian bishop future will be shaped by the greatest teachers of the time: Himerius, Polemon Prohaeresius and sophist.
Treatise on the Sacrament of Holy Orders
Back in Cappadocia, at Nazianzus, Gregory will receive Holy Baptism (age not yet widespread in infant baptism), after which they will join the monastic compound of St. Basil in it high on the banks of the river Iris in Pontus province. Here, he will contribute to the composition and rules of monastic Philokalia, two pillow works of Christian spirituality. The desire of living will be Gregory's ascetic but to bow to his father's request, which is already old, wanted to have his son along as support. So the young scholar will return to his native city, where, according to his own testimony against his will, will be ordained a priest, most likely on the eve of the Feast of the Nativity in the year 362. This tyrannical act and awareness of the enormous responsibilities of the priestly ministry would lead him to retreat once again into Pontus, and where to return the paternal admonitions. Later, Gregory will compose an Apology to justify its rush to become a real treaty relating to the sacrament, as characterized by the future bishop: "The priesthood, the art of leading man, being the most complex and varied in thought and deed, is the art of arts and science of sciences. It seeks to winged soul to snatch it in the world, to give to God. priesthood is to make you live by the Holy Spirit, Christ in hearts of men. "
The next attempt which was to bear the saint will come in 371: from the persecution initiated by the Arian emperor Valens, the province of Cappadocia, whose archbishop was the year 370 St. Basil, was divided in two, seeking thereby to restrict the influence Orthodox. To keep as many communities under its authority, the archbishop of Caesarea create new dioceses - the head of one of them, Sasima, will ordain his old friend Gregory. It will not ever see the little episcopal residence, being stopped on the road Arian supporters - but will be marked by this new compulsion of his will. Newly bishop will remain with his father at Nazianzus, until his death, which occurred in 374, after which he would retire in solitude somewhere near Seleuciei Isauriei. Here you will receive news of the passing into eternity of his friend Basil at January 1 379, which will form a beautiful funeral orator.
"We have made, O King, the young Trinity in Rome!"
New attempt to live in solitude of St. Gregory will be interrupted by the arrival, in the year 379, after the death of the Arian emperor Valens, a delegation from the Orthodox in Constantinople, whose church, without a driver was threatened with dissolution by the Aryans . He will receive a request to become their archbishop, thus began the most brilliant periods of his life when, at a small church just starting Anastasis, will restore Orthodoxy throughout the Roman Empire, as one said later: "I brought O King, the young Trinity in Rome! " Time as pastoring the Church of Constantinople, between the years 379 and 381, will also be the most prolific in terms of writing, now saying the five words theological Gregory, who attracted the nickname of the Word of God . These genuine treated Theology proper, in addition to being faithful confession of the Nicene Orthodox faith, has extremely advanced elements pnevmatologie, Christology and soteriology to that time, we will prove the following ecumenical councils.
The controversy concerning the validity of his ordained, stirred by some opponents to start the Second Ecumenical Council (381), Gregory will cause to withdraw from the seat of the bishop of the imperial capital. He will spend his later life in peace Arianzului, where he will devote poetic work, committed to the life around 389-390 years. Life, work and work of St. Gregory the Theologian, one fully justified the praise songs that are brought in Orthodox worship, and is expressed as follows: "Few have lived on earth and all you have given freely of Christ, which received You winged word. And now he has you sky high priest between the heavenly choirs, married Gregory.
**************************************************************
Calendarul zilei
Miercuri, 26 Ianuarie 2011
Evanghelia: Avem puterea de a ierta?
pr. Dumitru PĂDURARU
E-mail Print RSS digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz Text G-bookmarks
Live
Technorati
"Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre." (Marcu 11, 22-26)
***
Mulţi din fraţii noştri trăiesc cu impresia că trebuie să ierte doar Dumnezeu. Şi mergând pe acest raţionament, ei afirmă ca El fiind Tatăl ceresc şi deci un Părinte iubitor, poate şi trebuie să ne ierte, indiferent de ceea ce am făcut. Dacă vom citi cu atenţie pericopa evanghelică de astăzi, vom putea descoperi o altă perspectivă asupra acestei probleme. Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos ne pun în situaţia de a face noi primul pas pe acest drum al înţelegerii şi al iertării. Să nu îndrăznim să ne gândim la iertarea lui Dumnezeu, dacă noi nu avem puterea de a ierta. Ştim că e greu, şi tocmai din acest motiv Domnul Hristos ne-a poruncit să iertăm. Dacă nu avem puterea să iertăm celor ce ne greşesc, nu facem altceva decât să ducem această povară toată viaţa. Uneori suntem tentaţi să îmbrăcăm gestul iertării în formule de genul: "te iert, dar nu te uit", sau "dacă Dumnezeu te iartă, te iert şi eu". Dar acestea trădează o falsă iertare. Mântuitorul ne spune că iertarea trebuie să fie din tot sufletul, şi încă "de şapte zeci de ori câte şapte!" Iertarea este o stare de graţie şi un gest de smerenie. Chiar se spune: "iertarea şi uitarea sunt răzbunările omului nobil".
Calendar day
Wednesday, January 26, 2011
Gospel: We have the power to forgive?
Fr. Dumitru PADURARU
E-mail Print RSS digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz Text G-bookmarks
Live
Technorati
"And Jesus answered and said unto them: Have faith in God. Verily I say unto you, That whosoever shall say to this mountain: Stand up and throws you into the sea, no doubt in his heart, but believes that what he says will do, be sure of anything you say. Therefore I say to you: All that you ask, praying, believe that you received and you'll have. And when you pray, sit, have anything against anyone forgive as your Father in heaven may forgive you your trespasses. That of not forgive you, your Father in heaven will not forgive you your trespasses. " (Mark 11, 22-26)
***
Many of our brothers living under the impression that only God should forgive. And going on this reasoning, they assert that he is so heavenly Father and a loving parent, can and must forgive us, no matter what I did. If we peruse pericopa Gospel today, we can find another perspective on this issue. The words of our Lord Jesus Christ put us in position to make new first step on this path of understanding and forgiveness. Do not dare to think about God's forgiveness if we do not have the power to forgive. We know it's hard, and for this reason Christ has commanded us to forgive. If you do not have the power to forgive those who wrong us, simply do not go that burden throughout life. Sometimes we are tempted to dress like the gesture of forgiveness in the formula: "I forgive but not forget you", or "if God forgives you, and I forgive you." But this betrays a false forgiveness. Saviour tells us that forgiveness must be in my heart, and yet "the seventy times seven!" Forgiveness is a state of grace and a gesture of humility. Although it is said: "forgiveness and forgetting are noble human revenge."
No comments:
Post a Comment